"Arta e concentrarea vieţii, transcendere şi transfigurare, dar nu poate fi revoltă împotriva armoniilor fundamentale: pe acestea, dimpotrivă, ni le apropie, ni le intensifică, ni le dezvăluie. Balzac"
Da. ARTA . Cea mai preţioasă dintre frumuseţile vieţii. Cea mai nobilă şi mai onestă. E singura care ne ajută să înţelegem cu adevărat cine suntem şi de ce suntem. Este un element relevant al vieţii ce ni se dezvăluie sub proprii ochi, reuşind să ne impregneze in suflete o urmă trepidantă de plăcere.
Pentru mine, această insignifiantă părticică a planetei ce sunt, arta a însemnat aproape dintotdeauna o revelaţie. Poate exista sub atât de multe forme, forme care îmi deschid sufletul spre un tărâm nemaivăzut, nemaiauzit, un tărâm auroral al inocenţei, al abisalului. Pictura, desenul, sculptura, muzica, dansul, arhitectura, fotografia, literatura...Atât de multe şanse să fim fericiţi şi totuşi...Există întotdeauna un "totuşi", ce repugnă orice fel de voinţă. Există, fiindcă intervine plictiseala, incertitudinea, "spleenul", mediocritatea, factori ce influenţează interesul oricărei persoane.
Oamenii au uitat să se bucure de tot ce le oferă viaţa, cu bune şi rele, dar mai ales de cele bune. Ei uită să-şi descopere micile genii ce stau ascunse în interiorul fiecăruia. Sunt prea prinşi de cotidianitate şi materialitate. Oamenii zilei de astăzi sunt asemeni unor roboţi: nu ştiu altceva decât casă, "scârbici" şi familie. Le e frică de tot ce e nou, de schimbare. Preferă să nu-şi complice vieţile si să-şi ducă soarta până la capăt. Nu suport genul acesta de oameni, deşi cunosc foarte mulţi astfel. Unii dintre ei sunt chiar părinţii mei, întreaga viaţă au avut o discrepanţă privind tot ce ţine de nou, de artă. Ma bucur, însă, nespus că nu semăn cu ei şi că am o cu totul altă părere.
Îmi place să ma refugiez în artă, sub orice formă, mai ales în pictura si muzica. Bineînţeles, ador sa dansez totodată, şi să citesc sau să scriu. Sunt adeptă a oricărui fel de artist, îi asemăn cu "supraoamenii" amintiţi de Nietzsche. În cei 18 ani de existenţă, pentru mine, artiştii sunt demni de respectat şi de invidiat. Consider că orice artist posedă o viaţă extraordinară, chiar şi cel mai anodin dintre ei. Aşa îmi doresc să ajung în viitor şi sunt sigură că dacă îmi voi dori cu adevărat (truly, deeply, madly), voi reuşi!
E bine măcar că am pe cineva care mi-e alături la bine şi la greu, de fiecare dată şi pot să contez pe ea oricând. Sunt sigură că mă va sprijini în orice voi face, îmi va da sfaturi şi nu în ultimul rând va avea un umăr pe care să plâng, când voi da greş. Îţi mulţumesc că exişti!
xoxo
" Nu vreau nimic, decât să exişti! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu