Pages

vineri, 18 noiembrie 2011

Alb ♥



"Trezit din somn, cu scrâşnetul visului întrerupt, cu brusca revenire la revelaţiile concretului, nu scap de întrebarea: şi dacă mâine nu-mi voi mai recunoaşte în cine ştie ce oglindă zdrenţuită de timp şi uitare, propriul chip, măcinat de tristeţi, de echivocuri şi de răsăriteana lene? "


...Ridic cana de pe masă şi gust din ceai. Uitasem cât de delicios şi relaxant e... Combinaţia de ceai verde, lămâie şi vanilie îmi îndulcesc papilele gustative. Alături de o melodie îmbietoare şi o bucăţică de ciocolată de casă, simt că sunt în Raiul meu, unde sunt doar eu şi cu mine. Eu cu sentimentele mele, ideile mele, amintirile mele. Trăiesc cu frenezie clipe neptunice, speciale pentru sufletul meu. Sunt parcă pe un tărâm necunoscut, nedescoperit şi edenic. Parcă ascult valurile mării izbindu-se de stâncile sufletului meu, revelând reminiscenţa gândurilor mele.

Tastez încet, fără grabă, tastele aplatizate ale laptopului şi mă scufund în căldura păturii sub care mă aflu, privind din când în când, pe fereastră, soarele perisabil al sfârşitului de toamnă. Se sfârşeşte melodia. Pendulez între a o asculta din nou sau a alege alta. Dau replay. Simt că azi e muza mea, îmi dă inspiraţie. Mai beau o gură de ceai şi mă întorc în propria-mi revelare...Dar stai, sună telefonul. Azi trebuia să mă duc la pregătire. Uitasem complet. Inventez o scuză şi o las pe data viitoare. Nu sunt în stare să ies din casă, prin frigul frapant de afară şi nicidecum să umblu teleleu până în centrul oraşului. Merge câte o scuză câteodată;)- aşa ca să-mi alin conştiinţa.

...Mai beau un pic din ceai şi mă reîntorc la propensiunea mea către revelare. Azi lumea mea e albă. Sufletul meu e alb... "Temperamentului meu îi convine această culoare."(George Bacovia)
Sunt albă ca un om fără globule roşii. Scriu alb şi glumesc alb. Azi, la ora 6:50, afară totul, dar absolut totul, era alb. Ceaţa albă acoperea maşinile, casele, stâlpii şi pământul, cu un alb ameţitor. Era o atmosferă ternă şi fantomatică, o atmosferă de vis, un vis în care, de obicei, trăieşti un coşmar. Muşc dintr-o grisină şi pun ibricul pe foc. Trebuie să-mi savurez cafeaua de dimineaţă. Mă uit pe geam şi văd cum mici fulgişori plutesc imuabil prin ceaţa înăbuşitoare. Îmi prepar cu tandreţe cafeaua şi deschid fereastra. Mă izbeşte o urmă de ger pe faţa somnoroasă, care mă trezeşte instantaneu şi mă pregăteşte pentru o nouă zi anodină de şcoală. Ascult la radio Michael Bublé şi mă îndrăgostesc.. Lumea pare şi mai albă. Ascult "Feeling good" şi încep să mă simt, ca printr-o minune, BINE. Chiar foarte bine. Termin de băut cafeaua şi pornesc spre baie să-mi retuşez machiajul (nu am mai apucat aseară să mă demachiez), apoi să mă îmbrac. Deja dimineaţa începu să se schimbe spre BINE. Ah..presimt că va fi o zi bună.


...Şi chiar a fost o zi bună. La şcoala n-am stat decât 3 ore (ce ţi-e şi cu profesorii ăştia!). Ajung acasă, dau drumul la radio şi ce-mi aud urechile - iar Michael Bublé ("Home"). Se pare că ziua va continua să fie una bună. Mă schimb şi brusc mă trăsneşte o lene stihială. Îmi fac un ceai, îmi iau laptopul în braţe, intru pe blog şi mă apuc să scriu. Şi iată-mă aici, scriind şi împărtăşindu-mi momentele de o singurătate abisală, care mă împinge spre revelaţie.

Dacă azi lumea mea e albă, oare mâine cum va fi?! De-abia aştept să aflu! ♡


E atât de bine acasă...٩•̮̮̃•̃)۶ ٩(-̮̮̃-̃)۶ ٩(●̮̮̃•̃)۶ ٩(๏̯͡๏)۶ ٩(-̮̮̃•̃)۶

2 comentarii: