Pages

miercuri, 30 noiembrie 2011

Doar noi doi





Era miercuri spre joi.

Era noapte spre zi. Întuneric spre lumină. O lună spre soare şi un soare spre lună. Erai tu şi eram eu, la o distanţă infirmă, dar eternă.

O miercuri spre joi în care nu te găseam.. Totul era spre nimic. Sau neantul era spre tot. Ne adunam gândurile şi ne închipuiam unul lângă altul, sufletul meu spre sufletul tău şi întregul tău spre al meu, dar iubirea prea puternică ne înţepa inimile. Acum suntem în aceeaşi împrejurare. E miercuri spre joi,iar eu nu te găsesc. Poate ai fugit spre joi, sau ai rămas în urmă ,spre miercuri. Nu găsesc o explicaţie logică. Ţip, însă ecoul îmi aminteşte singuratătea-mi.

Suntem asemeni lunii şi soarelui. Eu sunt Luna şi tu eşti Soarele, două fiinţe astrale ce nu se întâlnesc niciodată. Depărtarea ne seacă de viaţă, iar lipsa de viaţă ne distruge iubirea. Încerc să te caut, dar nu reuşesc să te găsesc. O lacrimă mi se prelinge pe obraz, iar un fior îmi străbate trupul. Te simt aproape.

În fiecare zi spre noapte şi noapte spre zi, ochii ni se întâlnesc. Doar atât, nimic mai mult. Însă doar miercuri spre joi, tu lipseşti. Lipseşti de la locul tău, de pe cerul tău. Doar atunci cineva îmi îndepărtează lacrimile şi îmi caută privirea. Tu eşti acela, cel care dispare dar reapare, numai pentru a ne consuma iubirea. Tu eşti ecoul ce-mi răspunde în fiecare miercuri spre joi. Eşti singurul ce-mi alină singurătatea. Tu eşti Soarele meu, ce-mi luminează fiecare miercuri spre joi. Eşti soarele pe care totuşi îl întâlnesc pe cerul meu. Noi doi suntem excepţia de la regulă. Iar eu...eu sunt Luna ta, luna care te va aştepta o eternitate să ne iubim într-o miercuri spre joi.

Doar noi doi într-o miercuri spre joi.




8 comentarii: