Fără regrete...

Da. Recunosc. Mi-a fost frică de dragoste. Mi-a fost frică de sentimente de nestăpânit, de dăruire totală…de iubire ca întreg. Știam că odată cu toate acestea vor apărea și dezamăgiri, regrete, tristețe. Așa că am încercat să evit dragostea pe cât posibil. Mi-am instalat un scut protector în jurul meu, am închis orice potecuță spre inima mea și am sperat să nu fiu rănită niciodată.

Dar inevitabilul s-a produs. Cu toate măsurile de precauție, nu poți păcăli dragostea. E ca o vulpe bătrână și vicleană. Cum a prins ocazia, cum s-a înrădăcinat în humusul sufletului meu…Și ghici cum s-a terminat? Exact. S-a terminat prost. Cum se spune, că de ce nu ți-e frică de aia nu scapi. Am ieșit rănită, cum mă așteptam…dezamăgită, părăsită, înșelată, pierdută…

Da. Recunosc. NU regret nimic. Chiar dacă am ieșit un pic șifonată, nu aș da pe nimic trăirile, sentimentele, momentele frumoase.. Am învățat că numai dacă riști, câștigi. Am riscat sentimente, mi-am riscat inima…dar am adunat amintiri și am trăit clipe intense. Am simțit un gol în stomac, mi-a bătut inima cu intensitate la unison cu a lui, am iubit…
Da. Recunosc. M-am lăsat purtată de val, numai pentru a simți puterea extraordinară a iubirii. Și dusă am fost..  Încă îl mai văd privindu-mă adânc în ochi și îl simt în fiecare părticică din mine. Acum, distanța dintre noi e ucigătoare..iar melancolia e insignifiantă pe lângă dorul ce-mi pulsează în vene.
Da. Recunosc pentru ultima oară. Mi-a fost frică de dragoste, dar am trăit-o. NU regret nimic din tot ce am trăit până în prezent , deși nu toate s-au terminat cu bine. Și mi-e dor de el. Dar timpul mă va ajuta să uit. Pe el, cu siguranță, nu-l voi uita !



Un sfat: Să nu vă fie niciodată frică de dragoste! Ea vă va fi alături deopotrivă și la bine și la rău. Chiar dacă veți face greșeli, așa veți căpăta experiență. Iar când totul va fi bine, veți fi uimiți de perfecțiunea ei…